Astăzi, în mai toate bisericile contemporane, închinarea este văzută ca un fel de stare euforică în care doar stai – evantual rugându-te, contemplând, cu mâinile pe sus, într-o încăpere cu lumină obscură, înconjurat de diferite fumuri, ascultând o muzică de tip “transă” – și te închini: te lași dus “pe aripa închinării”, cuprins de diferite sentimente extatice... Dacă frecventezi o astfel de “biserică“, vei auzi adesea expresii de genul: “Să intrăm în închinare”, “Trupa de închinare”, etc. Închinarea înaintea lui Dumnezeu este văzută ca un singur moment și ca o stare sentimentală, extatică. Nimic mai fals, în lumina Noului Testament.

Spre deosebire de acestea, cele mai multe biserici conservatoare – fiind și ele influențate într-o oarecare măsură de ideologia mișcării contemporane, deși nu înghit ideea de “închinare-tip-transă” – reduc închinarea la un anumit moment din porgramul bisericii, momentul în care se cântă și se aduc rugăciuni înaintea Domnului. Poți auzi expresii de genul: “La timpul de închinare va sluji fratele x”, “Echipa de laudă și închinare” (aceasta mai nou) și altele. Și această este o perspectivă eronată și nu reflectă imaginea biblică a înhinării.

Ideea biblică a închinării cuprinde mult mai multe lucruri și are în vedere totalitea acțiunilor, gândurilor, motivațiilor, vorbelor, faptelor pe care cineva le are în relația lui cu Dumnezeu – 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Domnul Isus a afirmat că, în Noul Legământ, închinarea înaintea lui Dumnezeu se face “în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește Tatăl” (Ioan 4.23).

Închinarea adevărată înaintea lui Dumnezeu nu este condiționată de un anumit loc, de un anumit ambient, de o anumită muzică, de un anumit timp sau moment – ea este o stare continuă a inimii și a vieții noastre înaintea lui Dumnezeu. De aceea, închinarea are de-a face cu tot ceea ce facem ca și creștini, pentru că tot ceea ce facem, facem ca un act de închinare sau ca un act de sfidare la adresa Lui. Pavel era conștient că absolut tot ceea ce face trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu: “Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Oare nu este aceasta adevărata închinare?

Da, este închinare atunci când ne rugăm, cântăm sau participăm la Masa Domnului, la strângerile adunării, dar este închinare și atunci când mătur în casă, șterg praful, merg într-o drumeție sau beau un suc de portocale. Totul ține de starea inimii mele înaintea lui Dumnezeu – dacă Îl iubesc pe El, dacă doresc ca tot ceea ce fac să Îi aducă Lui glorie, dacă iubesc Cuvântul Său și doresc să îl împlinesc.

Așadar închinare este tot ceea ce gândești, simți, spui, faci înaintea lui Dumnezeu – sau nu este nimic.

Tu te închini lui Dumnezeu în duh și în adevăr?