Termenul de Biserică provine din cuvântul latin “basilica”, şi se traduce literal ca si “casa împăratului”. Acesta este termenul folosit în general în limba română, dar este oare termenul cel mai potrivit? In greaca veche, în care a fost scris Noul Testament, cuvântul folosit este ekklesia, care se traduce în română prin cuvântul “adunare”. Termenul acesta pare că arată mult mai clar înţelesul conceptului biblic.
În traducerea în limba greacă a Vechiului Testament, numită, în dreptul conceptului de Adunare a poporului Israel este folosit tot cuvântul ekklesia, care se poate traduce literal ca “cei chemaţi în afară”. Vedem, dar, cum începe sa se contureze înţelesul conceptului. Într-adevăr, Adunarea este, intr-un sens, Casa Împăratului – Casa lui Dumnezeu. EL este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Dar la origine împăratul nu se referea la Dumnezeu, ci la conducătorul Imperiului Roman care, om fiind, avea pretenţia să fie venerat ca dumnezeu.
Ekklesia este, aşadar, comunitatea celor chemaţi de Dumnezeu în afară, a celor chemaţi să iasă din această lume, să abandoneze păcatul şi să Îl urmeze pe Domnul Isus Cristos; Adunarea poporului lui Dumnezeu, a aleşilor Lui.
Totuşi, această Adunare este diferită de adunarea copiilor lui Israel. În poporul Israel, cineva intra prin naştere naturală, în Biserică se intră numai prin naştere spirituală, numită de Domnul Isus naştere din nou. Poporul Israel a avut un legământ cu Dumnezeu, fondat pe baza Legii date de Dumnezeu prin Moise, pe când Biserică face legământ cu Dumnezeu pe baza harului primit prin jertfirea Domnului Isus Cristos. Un alt aspect important este numirea, în Noul Testament, a Bisericii ca şi Mireasă a lui Cristos, iar credincioşii , ca şi copii ai lui Dumnezeu, lucru de neconceput in cazul poporului Israel.
Adunarea este totalitatea oamenilor născuţi din nou, prin pocăinţa de păcate şi credinţa în Domnul Isus Cristos, indiferent de naţionalitate, statut social sau economic. Nu este nici pe departe ceea ce au susţinut si susţin multi, şi anume ca rezumându-se la un grup special de oameni pregătiţi din cadrul unei denominaţii creştine. Biblia nu vorbeşte despre un cler, ci despre preoţia universală a tuturor celor ce cred în Domnul Isus Cristos.
Nu, Biserica nu este o clădire sfinţită; ea este un popor sfinţit, pus de-o parte pentru Domnul Isus Cristos. Cel ce o sfinţeşte este Duhul Sfânt, care a înfiinţat-o în ziua Cincizecimii şi care o va coordona până la răpirea ei de către Domnul Isus. Duhul Sfânt, care îl botează pe credincios în Biserică numită şi Trupul lui Cristos, îl învaţă, îl mustră, îl călăuzeşte şi îl întăreşte pe acesta în vederea trăirii creştine şi pentru predicarea şi mărturisirea adevărului Evangheliei. Duhul sfânt locuieşte permanent în credincios, pe care îl umple şi în care produce roada Sa. Duhul Sfânt dă Adunării, adică fiecărui credincios în parte, daruri spirituale, pentru a aduce glorie lui Cristos prin mântuirea celor pierduţi şi prin zidirea spirituală a credincioşilor în credinţa Evangheliei.
Un alt aspect fundamental al conceptului biblic de Biserică este diferenţierea acesteia faţă de conducerea statului secular. Biserica nu este o instituţie, ea este un organism spiritual. Conducătorul ei nu este un preşedinte, rege sau papă, ci este Însuşi Domnul Isus Cristos, Regele regilor şi Domnul domnilor. Biserica recunoaşte un Singur Domn Suveran – Isus Cristos. El este Capul Trupului. Fiecare credincios este mădular în Trupul spiritual al cărui Cap este Cristos şi fiecare trebuie să asculte de El. Într-adevăr, Adunarea are şi conducători aleşi dintre oameni, dar alegerea lor este făcută sub călăuzirea Duhului Sfânt, pe baza criteriilor specificate de Sfânta Scriptură, iar funcţia lor este aceea de slujitori, nu de stăpâni.
Concluzionând, Adunarea este şi va rămâne ceea ce Biblia declară. Toţi acei care rămân fideli Scripturii, rămân fideli lui Dumnezeu. Astăzi e multă confuzie cu privire la acest subiect, oamenii întrebându-se care este adevărata Biserică, dintr-o multitudine de confesiuni care pretind acest lucru. Răspunsul este clar: să ne intoarcem, să rămânem şi să examinăm totul prin prisma a ceea ce stă scris în Biblie.
